Mi-am dus mâna la gură, năucă.
Deodată, toate nopțile acelea ceațătoase s-au întors peste mine.
Somnul greu.
Amețeala.
Confuzia.
Clipele în care mă trezeam fără să știu exact ce se întâmplase.
Apoi privirea lui, plină de grijă falsă:
„Vezi? Ai nevoie de ajutor.”
Nu eram nebună.
Fusesem manipulată.
Judecătorul a oprit filmarea.
Vlad a sărit în picioare imediat.
— Nu e ce pare! Copilul nu înțelege—
— Destul!, a izbucnit judecătorul pentru prima oară.
Vocea lui a înlemnit camera.
Mara s-a lipit de mine, speriată.
Iar eu am strâns-o în brațe cum nu o mai strânsesem de luni întregi.
Vlad încerca să mai spună ceva, dar nimeni nu-l mai asculta.
Pentru că masca lui căzuse.
Și toți o văzuseră.
În aceeași zi, judecătorul a suspendat pe loc cererea lui de custodie și a dispus o investigație.
Avocata lui și-a adunat dosarele, fără să mă privească.
Iar Vlad…
Vlad m-a privit pentru prima oară cu adevărat.
O resto si pe aver rig
