…slăbită. Mult prea slăbită.RECLAMA
Stătea pe scaunul vechi din bucătărie, cu palmele împreunate în poală. Pereții erau aceiași pe care mama îi văruise odată, acum galbeni, pătați de ani. Pe masă, o cană cu toarta ciobită și un borcan cu zahăr pe jumătate gol păreau să spună, în tăcere, povestea ultimelor luni.RECLAMA
M-a privit și a zâmbit. Zâmbetul ei liniștit, acela care nu cere nimic.
— Ai ajuns, a spus încet.
Advertisements
Atât. Fără reproș, fără bucurie zgomotoasă. Doar o constatare blândă.
Abia atunci am văzut detaliile care dor. Geaca prea subțire pentru frigul de afară. Pantofii tociți. Plicurile îngrămădite pe masă, ștampilate de spitalul județean.
O resto si pe aver rig
