— „Știi ce cred eu despre oamenii care încearcă să se simtă importanți făcându-i pe alții să se simtă mici?”
Întrebarea lui era, de fiecare dată, o punte. Nu una spre furie, ci spre demnitate. Mă învăța că valoarea nu se măsoară în privirile altora, nici în cuvintele care dor, ci în felul în care îți ții capul drept când inima ți-ar sta să se aplece. Așa l-am purtat cu mine în seara balului, cusut în materialul pe care îl atingeam cu vârfurile degetelor—ca o promisiune că nu mă voi lăsa frântă, oricât de ascuțit ar fi râsul celor din jur.
Aceasta este o poveste bazată pe informații fictive și nu trebuie luată ca atare. Este o poveste recreațională ca oricare alta, iar asemănările cu viața reală sunt pur întâmplătoare.
O resto si pe aver rig
