Context și precedente: televiziuni și politicieni în conflict deschis
Relațiile tensionate dintre trusturi de presă și politicieni pe care chiar ele i-au construit nu sunt o noutate în peisajul mediatic românesc. Anii 2010-2012? Cazuri similare, la grămadă. Mai multe posturi de televiziune au intrat în conflict public cu foști aliați politici după ce aceștia au acuzat redacțiile de manipulare sau cenzură selectivă. Ceea ce face cazul Georgescu-Realitatea Plus particular — una peste alta — este scala vizibilității. Fostul candidat a obținut în primul tur al alegerilor prezidențiale din noiembrie 2024 peste 22% din voturi. O performanță construită, și cu ajutorul expunerii televizate constante. Ruptura unui post cu un personaj public pe care l-a promovat activ ridică o întrebare firească: care e responsabilitatea editorială a televiziunilor comerciale față de propria audiență? În realitate, o dezbatere reglementată, în principiu, prin Legea audiovizualului nr. 504/2002 și prin Codul de reglementare a conținutului audiovizual emis de Consiliul Național al Audiovizualului.
Ce condiție îi pune Realitatea Plus lui Călin Georgescu
Comunicatul televiziunii e explicit. Formulat ca mesaj de principiu. Postul a transmis public: „După declarațiile făcute aseară de domnul Georgescu la adresa Realitatea Plus și a telespectatorilor noștri, considerăm că a fost depășită o limită. Cu atât mai mult cu cât domnia sa a afirmat că prezența și mesajele sale au fost difuzate de această televiziune doar pentru rating. Dacă singurul nostru obiectiv ar fi fost audiența, am putea continua în aceeași manieră. Însă, pentru noi, respectul față de telespectatori și față de propria credibilitate este mai important decât orice punct de rating.”
O resto si pe aver rig
