— „Da… ne cunoaștem?”
Răspunsul a venit ca un trăsnet:
— „Sunt Ruxandra Popescu. Mama lui Andrei.”
În acel moment, totul s-a oprit pentru Bianca. Sunetele s-au estompat, iar lumea parcă s-a micșorat în jurul ei. Numele „Andrei” nu mai era doar al logodnicului ei. Era cheia întregii sale vieți luxoase.
Ruxandra a continuat:
— „Am venit mai devreme pentru a te cunoaște. Fiul meu mi-a spus că a întâlnit o femeie extraordinară. Un suflet frumos. Un înger.”
A făcut o pauză scurtă, apoi a privit scena murdară din fața ei.
— „Dar îngerii nu umilesc oameni.”
Căderea unei iluzii
O resto si pe aver rig
