După ce planta începe să crească, fertilizarea se schimbă în funcție de fază. Până la înflorire, roșia poate primi azot moderat, ca să formeze frunze și tulpină. La începutul înfloririi, azotul se reduce și se merge mai mult pe potasiu și fosfor. După legarea fructelor, potasiul devine important pentru gust, consistență și coacere. Fertilizările dese și slabe sunt mai sigure decât cele rare și puternice. O plantă hrănită brutal nu devine neapărat mai productivă. De multe ori, devine dezechilibrată.
Bolile nu trebuie așteptate cu mâinile în sân. La roșii, problema mare este că unele boli apar vizibil când deja au prins teren. Mana, alternarioza, pătările frunzelor și alte boli favorizate de umezeală pot începe după nopți reci, zile calde și rouă abundentă. Prevenția contează mai mult decât tratamentul făcut târziu.
Măsurile de bază sunt simple: aerisire bună, distanță corectă între plante, udare la rădăcină, frunze ținute uscate, mulci pentru a limita stropirea cu pământ și îndepărtarea frunzelor bolnave. University of Minnesota Extension recomandă rotația culturilor, distanțarea plantelor, palisarea, menținerea frunzelor uscate și evitarea plantării roșiilor după alte solanacee, precum cartofi, ardei sau vinete, în același loc timp de 3-4 ani.
La tratamentele fitosanitare trebuie multă atenție. În textele de grădinărit circulă frecvent nume de fungicide și insecticide, unele folosite în alte țări sau în alte condiții. În România se folosesc doar produse omologate pentru cultura respectivă, dăunătorul respectiv și doza de pe etichetă. Autoritatea Națională Fitosanitară publică liste cu produse de protecție a plantelor omologate, iar verificarea lor este importantă înainte de orice tratament.
O resto si pe aver rig
