Prima greșeală apare imediat după plantare: udarea excesivă. Mulți cred că răsadul proaspăt mutat trebuie ținut în noroi câteva zile, ca să „se prindă mai bine”. În realitate, dacă solul stă permanent ud, rădăcinile tinere nu mai primesc suficient oxigen. Planta se îngălbenește, crește greu, iar în cazurile mai grave apar putrezirea rădăcinilor și boli la colet.
După plantare, groapa trebuie udată bine o singură dată. Orientativ, 2-3 litri de apă la fiecare plantă sunt suficienți pentru o pornire bună, dacă solul nu este deja foarte umed. Apoi nu se mai udă zilnic fără motiv. În lipsa ploilor, următoarea udare se face, de regulă, după 5-7 zile, în funcție de temperatură, tipul solului și starea plantei. University of Georgia Extension atrage atenția că roșiile au nevoie de apă în prima săptămână, dar după aceea udarea trebuie redusă treptat spre aproximativ 1-1,5 inch de apă pe săptămână, pentru a evita rădăcinile slabe și bolile favorizate de solul ud.
Apa se dă la rădăcină, nu pe frunze. Udarea de sus poate împrăștia sporii din sol pe plantă și menține frunzele ude mai mult timp. University of Minnesota Extension recomandă ca frunzele să fie păstrate cât mai uscate, iar udarea să se facă prin picurare, furtun poros sau direct la baza plantei, mai ales pentru reducerea riscului de boli precum mana.
Contează și temperatura apei. Apa rece, scoasă direct din puț sau din foraj, poate stresa planta, mai ales după o zi caldă. Cel mai simplu este să ții apa într-un butoi, la soare. Dimineața îl umpli, seara ai apă temperată. Roșia o suportă mult mai bine decât un jet rece tras direct din furtun.
O resto si pe aver rig
