Ne-am mutat într-un oraș liniștit de la malul mării. Mirela a deschis o cafenea cochetă, eu m-am înscris la facultate, iar Dorian a început școala și fotbalul. Viața s-a liniștit treptat, iar umbrele trecutului au început să se stingă.
Într-o zi, Mirela mi-a oferit un jurnal nou.
— E pentru tine. Să scrii ce ai trăit. Povestea ta merită spusă.
La început am privit paginile goale fără să știu de unde să încep. Dar, încet, cuvintele au venit de la sine.
Privind acum înapoi, știu un lucru:
Unii oameni poartă lupte nevăzute, iar uneori un singur om care rămâne aproape poate schimba totul.
Dacă te simți pierdut, dacă lumea pare întoarsă pe dos, nu renunța. Speranța există. Și oamenii buni există. Uneori trebuie doar să fie găsiți.
O resto si pe aver rig
