Și mai știa ceva.
Sărăcia nu era o rușine.
Lipsa bunătății era.
În timp ce așteptau, o femeie în vârstă care stătea pe banca alăturată i-a observat.
Avea părul alb și un zâmbet blând.
S-a ridicat încet și s-a apropiat.
— Bună ziua.
Maria a rămas surprinsă.
— Bună ziua.
— Pot să stau aici?
— Desigur.
Femeia s-a așezat lângă copii.
— Cum vă numiți?
În câteva minute vorbeau deja ca niște vechi cunoștințe.
Copiii râdeau.
Maria zâmbea pentru prima dată în acea zi.
La plecare, bătrâna i-a strâns mâna.
— Să nu uitați niciodată ceva.
— Ce anume?
— Oamenii care vă ignoră din cauza hainelor sau a banilor vă spun mai multe despre ei decât despre dumneavoastră.
O resto si pe aver rig
