Origine, compoziţie şi proprietăţi istorice
Orzul (Hordeum vulgare) este una dintre cele mai vechi culturi cerealiere domesticate de om: date arheologice indică prezenţa sa în Mesopotamia şi regiunile înconjurătoare acum aproape 7.000 de ani. Deşi astăzi îl asociem adesea cu berea şi hrana animalelor, orzul a avut şi are un loc important în alimentaţie datorită compoziţiei sale nutriţionale complexe şi a fibrelor care sprijină sănătatea intestinală.
Ce conţine 100 g de orz: aproximativ 354 kcal, ~73 g glucide (în mare parte amidon), ~17 g fibre alimentare şi ~12 g proteine. Varietăţile şi procesarea (orz perlat, orz integral) influenţează însă concentraţia nutrienţilor: orzul integral păstrează mai multă fibră şi micronutrienţi decât cel perlat.
Beneficii pentru intestine, inimă şi glicemie
Unul dintre cele mai valoroase atuuri ale orzului este conţinutul mare de fibre solubile şi insolubile. Fibrele solubile, în special beta-glucanii, formează un gel în tractul digestiv care încetineşte absorbţia glucozei în sânge şi contribuie la senzaţia de saţietate. Acest mecanism explică utilitatea orzului în reglarea glicemiei şi în dietele persoanelor care urmăresc controlul nivelului de zahăr.
O resto si pe aver rig
