„Știi limbajul semnelor?”
Elena a zâmbit.
„Da. Sora mea este surdă.”
Ochii femeii s-au umplut de lacrimi.
Adrian a urmărit scena, fără să înțeleagă.
„Ce se întâmplă?”
Elena s-a întors spre el.
„Mama ta este surdă.”
Restaurantul s-a amuțit.
Adrian a rămas fără cuvinte.
„Ce…?”
Doamna Carmen a început să semneze rapid, iar Elena a tradus.
„Spune că ani de zile, oamenii vorbesc prin ea… fără să încerce să o înțeleagă.”
Adrian a pălit.
„Eu… nu știam că simte așa.”
Carmen a continuat.
„În sfârșit, cineva mă vede.”
În acel moment, chiar și mesele vecine au amuțit.
Toată lumea se uita.
Elena a stat lângă ea câteva minute, traducând fiecare cuvânt.
Pentru prima dată în acea seară, doamna Carmen a râs.
Când Elena a terminat de comandat, Adrian a rămas tăcut.
Apoi a spus încet:
„Elena… poți aștepta un moment?”
Elenei i-a fost teamă că a făcut ceva greșit.
„Sigur.”
Adrian s-a uitat la mama lui.
„Mama spune că nu s-a simțit niciodată atât de respectată într-un restaurant.”
O resto si pe aver rig
