Elena s-a uitat mai atent.
Felul în care doamna Carmen nu a reacționat.
Felul în care buzele ei nu s-au mișcat.
Felul în care ochii ei i-au urmărit doar gesturile.
În acel moment, Elena a înțeles.
Femeia era surdă.
Elena a făcut instinctiv ceva la care nimeni din restaurant nu se aștepta.
Și-a ridicat ușor mâna și a început să vorbească… în limbajul semnelor.
„Bună seara. Numele meu este Elena. Cu ce vă pot ajuta?”
Doamna Carmen a clipit surprinsă.
Pentru o clipă, a rămas nemișcată.
Apoi fața ei s-a luminat ca a unui copil.
Și-a ridicat și ea mâinile.
O resto si pe aver rig
