Mai puțin cunoscut este și faptul că unele plante produc natural cantități mari de salicilați și sunt mai puțin receptive la tratamente externe cu aspirină. Printre acestea se numără speciile din familia Salicaceae (salcia, plopul), dar și menta sau iarba-mare. În mod curios, plantele din familia solanaceelor, cum ar fi roșiile, ardeiul și vinetele, au un răspuns deosebit de bun la tratamentele cu aspirină – posibil pentru că nu își produc suficient acid salicilic în mod natural.
De asemenea, aspirina poate influența microflora solului. Unele cercetări recente sugerează că aplicarea regulată de acid salicilic poate stimula bacterii benefice din rizosferă, cele care participă la fixarea azotului și protejează rădăcinile de agenți patogeni. Efectul nu este garantat, dar în combinație cu compost sau mulci viu, poate îmbunătăți sănătatea generală a solului.
Un detaliu tehnic interesant este că aspirina se degradează rapid la lumină și temperaturi ridicate. De aceea, soluția trebuie preparată proaspăt, ideal cu apă la temperatura camerei și păstrată la umbră până la aplicare. Dacă simți un miros puternic de oțet din soluție, este posibil ca aspirina să se fi descompus în acid acetic – moment în care efectul dorit scade semnificativ.
O resto si pe aver rig
