Descoperirea
Privind în sus, am observat o pată închisă la culoare ce amintea de un hematom pe tavan, cu un punct central de unde cădea o picătură constantă. Materialul de tavan — gips-cartonul — era moale la atingere; la o apăsare ușoară s-a sfărâmat ca hârtia umezită. Picătura venea regulat, aproximativ la fiecare zece secunde, iar pe podea se formase deja o băltoacă care se întindea spre plintă.
Nu părea a fi doar condens sau o infiltrație superficială: scurgerea era activă, iar deteriorarea indica faptul că problema dura de zile sau chiar săptămâni. Am evaluat rapid riscurile: apă curgândă, tavan compromis, posibil impact asupra instalațiilor electrice și risc de apariție a mucegaiului în următoarea perioadă.
Am realizat din prima clipă că nu era o simplă reparație cosmetică, ci o problemă care necesită intervenție profesională și documentare atentă.
O resto si pe aver rig
