Ana.
Nu Mara.
Dar numele nu înseamnă nimic. Copiilor dispăruți li se schimbă numele ca să li se rupă trecutul. Li se schimbă orașul, hainele, povestea — chiar și felul în care li se spune să-și aducă aminte.
— Ai fost adoptată? întrebă el.
Se opri din mers.
Pentru prima oară, privirea ei i se ridică direct în ochi.
— Ce ați spus?
— Ai fost adoptată?
— În mașină.
— Ai o cicatrice la mână. În formă de lună.
Ochii i se îngustară.
— V-am spus să urcați în mașină.
— Fiica mea avea una identică.
Ana îi strânse brațul mai tare. Nu brutal, dar atât cât să-i arate că începea să întindă un fir prea subțire.
— Domnule Munteanu, sunteți oprit în baza unui mandat de aducere pentru interogatoriu într-un dosar vechi, redeschis după apariția unor probe noi. Dacă încercați o manipulare emoțională, nu o să vă ajute.
O resto si pe aver rig
