— Cum te cheamă? întrebă el, coborând vocea.
Polițista strânse a doua cătușă.
— Întrebările nu le puneți dumneavoastră.
— Te rog.
Îl împinse ușor spre portiera autospecialei.
— Agent principal Ana Ionescu. Și vă recomand să tăceți până ajungem la secție.
Radu simți cum i se clatină pământul sub bocanci.
Ana.
Nu Mara.
Dar numele nu înseamnă nimic. Copiilor dispăruți li se schimbă numele ca să li se rupă trecutul. Li se schimbă orașul, hainele, povestea — chiar și felul în care li se spune să-și aducă aminte.
— Ai fost adoptată? întrebă el.
Se opri din mers.
Pentru prima oară, privirea ei i se ridică direct în ochi.
— Ce ați spus?
— Ai fost adoptată?
— În mașină.
— Ai o cicatrice la mână. În formă de lună.
Ochii i se îngustară.
— V-am spus să urcați în mașină.
— Fiica mea avea una identică.
O resto si pe aver rig
