Uneori nu plângem pentru că nu a ieșit bine… Plângem pentru că ne-am dedicat toată inima în ceva simplu – și lumea a trecut pe lângă noi. Acele picături calde care i se scurgeau pe obraji nu erau de tristețe pură, ci reprezentau descărcarea unei hărnicii titanice, o revărsare a energiei depuse într-un obiect mic, născut din pasiune curată. Este o palmă morală aplicată unei societăți care aplaudă doar succesul de fațadă și ignoră efortul sacru din popor, lăsând copiii să creadă că munca lor de nota 10 nu valorează nimic în fața privirilor reci!
Capitolul 2: Curajul imens de a crea fără aplauze pe ecranele lumii
Chiar și așa, există un curaj imens în a crea fără aplauze. Pentru că cei care construiesc cu dragoste construiesc mai mult decât un obiect… construiesc speranță. Copilul acesta ne-a oferit o lecție de platină, demonstrând un respect total pentru actul creației, independent de validarea celor din jur.
Atunci când îți pui sufletul pe tavă printr-un desen, o mică sculptură sau un mecanism simplu din piese vechi, tu nu creezi doar un bun material, ci aduci o lumină sacră în această lume. Să creezi în tăcere, să continui să pui cărămidă peste cărămidă când nimeni nu te privește, reprezintă definiția pură a caracterului de fier și a demnității!
O resto si pe aver rig
