Radu a ieșit și el, cu mâinile în buzunar.
„Sper că faceți măsurători corecte,” a zis.
Topograful nici nu s-a uitat la el.
După vreo oră, s-a apropiat de mine și mi-a arătat planul.
„Linia e clară. Ești în regulă. Ba chiar… ai vreo 30 de centimetri în plus față de cât crede el.”
Am simțit cum îmi vine un zâmbet.
Nu mare.
Dar suficient.
Am bătut la ușa lui în aceeași seară.
A deschis Andreea.
„E acasă Radu?”
A apărut imediat.
I-am întins foaia.
A citit.
A tăcut.
Pentru prima dată, nu mai avea nimic de zis.
„Conurile?” am întrebat.
A oftat.
A doua zi au dispărut.
Dar eu nu m-am oprit acolo.
În weekend, am adus niște borduri din beton. Frumoase, curate. Am marcat limita exact unde trebuie.
Apoi am turnat un strat nou de pietriș.
Totul drept, clar, imposibil de contestat.
Când am terminat, m-am uitat la alee.
Era mai frumoasă ca niciodată.
Radu a trecut pe lângă mine într-o zi, fără să zică nimic.
O resto si pe aver rig
