— Bianca…
M-am oprit.
— Nu vreau să repar trecutul, a spus încet. Știu că poate e prea târziu pentru asta. Dar vreau măcar o șansă să fac parte din viața lor.
L-am privit câteva secunde.
Apoi am deschis portiera pentru copii.
— Nu pentru tine, Alexandru, am rostit fără grabă. Pentru ei.
În ochii lui a apărut ceva ce nu-i văzusem niciodată în căsnicia noastră.
Regret adevărat.
Am urcat în mașină, iar convoiul s-a urnit iar, domol, pe aleea domeniului.
În oglinda retrovizoare, vila familiei Dumitrescu părea dintr-odată mică.
Ca și cum, pentru prima oară, banii și numele lor nu mai impresionau pe nimeni.
Iar lângă mine, cei trei băieți râdeau deja din nou despre dinozauri, ca și cum nu tocmai zguduiseră lumea unei întregi familii.
Aceasta este o poveste bazată pe informații fictive și nu trebuie luată ca atare. Este o poveste recreațională ca oricare alta, iar asemănările cu viața reală sunt pur întâmplătoare.
O resto si pe aver rig
