Secretara m-a privit ca și cum m-ar fi așteptat.
De îndată ce am rostit numele doamnei Dumitrescu, m-a condus într-un birou mic, unde un bărbat în vârstă, cu ochelari subțiri, s-a ridicat în picioare.
— Domnul Stan Pavel?
Am încuviințat din cap.
El a oftat încet.
— Speram să nu ajungem aici atât de repede.
Mi-a făcut semn să iau loc.
Apoi a scos din dulap o mapă groasă.
— Doamna Dumitrescu a modificat testamentul acum două luni.
Am clipit, fără să știu ce să cred.
— Eu nu vreau nimic de la ea.
Notarul m-a privit cu atenție.
O resto si pe aver rig
