De fapt, m-au aşteptat la aeroport, în Detroit, cu un translator“, rememorează profesorul. Telefonul fără fir Liviu Nicolaescu a relatat un alt episod ilar, tot din acea perioadă, imediat după căderea regimului comunist. Înainte să plece spre Statele Unite, americanii au încercat să-l contacteze prin telefon, însă, din cauza sistemului înapoiat al telecomunicaţiilor de la noi, nu au reuşit să facă legătura cu Iaşiul. „Şeful programului doctoral era convins că tinerii din Europa de Est au o educaţie bună. Dar nu poţi să iei pe cineva pe încredere că ştie engleză, dar ei au făcut-o. Eu le-am spus că ştiu să vorbesc. Au încercat să mă sune acasă, dar nici telefoanele nu erau funcţionale. Erau nişte vremuri aşa, mai interesante. Mi-au spus apoi că nu se putea suna din America. Când am ajuns acolo, nu puteam să îi sun pe ai mei, foarte greu îi prindeam. Oricum, telecomunicaţiile nu erau ce sunt acum. Şi din America în România era foarte scump de sunat“, se amuză el.
În anul 1994 şi-a luat doctoratul la Michigan State University, sub îndrumarea lui Thomas H. Parker, cu lucrarea „The spectral flow, the Maslov index and decompositions of manifolds“, iar din 1998 profesează la Universitatea Notre Dame din statul american Indiana. „Prima dată am studiat la Michigan State University, acolo am stat patru ani. Apoi, am obţinut o poziţie post-doctorală la University of Michigan, unde am stat trei ani. Din 1998 sunt profesor plin la University of Notre Dame“, explică matermaticianul român. Totuşi, la început, i-a fost relativ greu să se acomodeze, cu atât mai mult cu cât venea dintr-o cultură diferită, dintr-o ţară scufundată în bezna totalitarismului.
O resto si pe aver rig
