Printre teme care ar putea apropia cele două partide se numără protejarea veniturilor populației, creșterea salariilor și pensiilor, sprijin pentru producția internă sau politici agricole cu miză electorală. Totuși, convergențele punctuale pe măsuri populare nu echivalează automat cu coerență guvernamentală pe termen lung.
Un alt tip de tensiune posibilă ține de abordarea relației cu Uniunea Europeană, gestionarea fondurilor comunitare și orientarea economică generală. Diferențele de stil și de strategie decizională ar putea genera blocaje în interiorul executivului, mai ales în privința portofoliilor cheie.
Procedural, pașii ar fi clari: consultări instituționale, negocierea unui program comun, alcătuirea listei de miniștri și, în final, votul de încredere în Parlament. Lipsa oricărui element dintre acestea menține scenariul la nivel speculativ.
O resto si pe aver rig
