Floarea de piatră (Portulaca grandiflora) sau portolac, cum este numită popular, aparţine familiei Portulacaceae. Este nativă din America de Sud, întâlnită în câmpiile calde şi uscate din nordul Argentinei, din Uruguay, din Paraguay şi din Brazilia. A fost introdusă în grădinile europene la începutul anilor 1700.
Este o plantă anuală, căreia îi place soarele, fiind rezistentă şi supravieţuind în zonele calde şi uscate, potrivit www.ars-grin.gov. Este de statură mică, având o înălţime între 10-30 centimetri. Frunzele cărnoase şi suculente sunt grupate, scurte şi înguste, având până la 2 centimetri lungime. Florile de piatră înfloresc din iunie până târziu în toamnă şi au culori variate: alb, roz, galben, portocaliu, roşu, mov. Florile unor soiuri se închid noaptea şi în zilele înnorate. Fructul este o capsulă rotundă, de mici dimensiuni, ale cărei jumătăţi superioare se desfac lăsând să se vadă şi să cadă pe sol seminţele foarte mici şi de culoare gri-argintiu cu aspect metalic.
Petalele conţin acidul betulinic şi betaxantina. Părţile aeriene au în compoziţie carotenoizi, acizi polifenolici, flavonoide, polizaharide.
Portulaca grandiflora are comestibile frunzele şi seminţele, care se consumă crude, fierte sau murate. Deoarece are o consistenţă mucilaginoasă, planta este utilizată în diverse preparate. Seminţele pot fi şi măcinate, devenind o pulbere care este utilizată în supe sau este adăugată în cereale, potrivit www.naturalmedicinalherbs.net.
O resto si pe aver rig
