— Te rog… nu face asta.
M-am oprit pentru o clipă, fără să mă întorc.
Apoi am spus, calm:
— Exact asta mi-ai cerut și tu mie când ți-ai luat mama în brațe în locul soției tale.
Am urcat în mașină și am plecat.
În oglinda retrovizoare, biserica se făcea mică.
Diana gesticula, furioasă, pe trepte.
Adrian rămăsese nemișcat lângă ea.
Iar pentru prima dată de când îl cunoscusem, nu mi s-a mai făcut milă de el.
Două luni mai târziu, am depus actele pentru anularea căsătoriei.
Unii au spus că am reacționat prea dur.
Dar adevărul e că o căsnicie nu se năruie într-o singură clipă.
Clipa doar scoate la lumină ceea ce era deja acolo.
Iar în ziua nunții mele am înțeles ceea ce ar fi trebuit să văd de mult:
Un bărbat care îți cere să accepți umilința, doar ca să păstreze liniștea, nu va alege niciodată cu adevărat să te protejeze.
Aceasta este o poveste bazată pe informații fictive și nu trebuie luată ca atare. Este o poveste recreațională ca oricare alta, iar asemănările cu viața reală sunt pur întâmplătoare.
O resto si pe aver rig
