Mama și-a întins mâna spre fotograful oficial.
— Dați-mi puțin microfonul.
Omul i l-a trecut aproape reflex.
Nu pentru că ar fi ridicat vocea.
Ci pentru că în atitudinea ei era ceva imposibil de ignorat.
Calm.
Rece.
Sigur.
Diana încă era în brațele fiului ei, cu zâmbetul întors către telefoane, fără să prevadă ce urmează.
Mama a rostit simplu:
— Cred că am confundat evenimentele.
Și, deodată, s-a făcut liniște.
— Dacă astăzi asistăm la nunta dintre Adrian și mama lui, atunci mireasa adevărată nu mai are ce căuta aici.
Am simțit cum toți cei din jur se înțepenesc.
Câțiva au încercat să râdă, stingher, însă nimeni n-a avut curajul să continue.
Mama s-a întors spre mine și, în văzul tuturor, mi-a desfăcut încet voalul.
Asta fusese mișcarea.
O resto si pe aver rig
