Vorbele au lovit drept.
Unchiul Gigi își dresa glasul și încercă să facă haz:
— Hai, măi, doar n-o să ne certăm de la o salată.
Elena îl privi drept în ochi.
— Nu e despre salată. E despre faptul că, pentru voi, n-am fost niciodată un om. Doar femeia care trebuie să servească.
Soacra se ridică brusc de pe scaun.
— Dacă îți e așa greu, plecăm!
— Bine, răspunse Elena.
Atât.
Fără țipete.
Fără scandal.
Doar un „bine” spus liniștit.
Și tocmai asta i-a uluit cel mai tare.
Fiindcă toți se așteptaseră s-o vadă cum cedează, ca de obicei.
Doamna Maria clipi de câteva ori.
— Cum adică… bine?
— Fix așa. Dacă veniți neanunțați, dacă mă tratați ca pe o servitoare și dacă nimeni nu mă respectă în propria mea casă… atunci, da, mai bine plecați.
O resto si pe aver rig
