Au curs lacrimi, s-au dat îmbrățișări și s-au rostit promisiuni că legătura nu se va rupe. Mașinile au plecat cum au venit, lăsând în urmă o uliță care nu mai era aceeași.
Spre seară, oamenii au bătut la poartă. Unii și-au cerut iertare; alții au venit cu prăjituri pentru copii. Eu și Andreea ne-am așezat pe prag și am privit apusul peste grădină. În tăcerea aceea, am înțeles încă o dată că nu m-am însurat cu o etichetă, ci cu cea mai puternică femeie pe care am cunoscut-o.
Textul de față ficționalizează întâmplări și personaje inspirate din realitate; numele și detaliile au fost modificate pentru a proteja intimitatea și pentru a servi narațiunea. Orice asemănare cu persoane sau fapte concrete este întâmplătoare.
O resto si pe aver rig
