Timpul a lucrat în favoarea noastră. Oamenii au început să tacă, apoi să salute. Gospodăria mergea bine, fără excese, dar cu tot ce contează: pâine pe masă, liniște, lucru făcut la timp. Femeia despre care se vorbea cu neîncredere devenea, fără vorbe mari, sprijinul familiei.
Întoarcerea neașteptată a trecutului
Într-o dimineață călduroasă de vară, copiii se jucau în curte, iar eu meșteream la gard. Dintr-odată, ulița prăfuită a fost străbătută de trei mașini negre, lucioase. S-au oprit la poarta noastră, iar curioșii s-au strâns ca la horă.
Din prima mașină a coborât un bărbat la costum; din a doua, o doamnă trecută de cincizeci de ani, cu aer sever; din a treia, șoferul. Inima îmi bătea năvalnic, iar fața Andreei s-a albit. Bărbatul s-a apropiat și a rostit limpede:
O resto si pe aver rig
