„Blestemul tacerii”, asa cum este numit in povestirile de la sat, nu se arata prin accidente spectaculoase, ci prin marunte poticniri: neintelegeri in familie, stari de boala, roade mai slabe in gradina. Naratiunile locale insista asupra ideii ca raul nu vine cu vuiet, ci pas cu pas.
Gesturi ingaduite pentru liniste si noroc
Daca nu matura este regula vesnic repetata, traditia propune si alternative blande, menite sa aduca pacea in casa. In aceasta zi, oamenii isi indreapta atentia spre interior: rugaciune, tacere si fapte bune. In multe gospodarii, se aprind lumanari pentru cei trecuti in nefiinta si se aseaza ramuri de salcie la icoane, ca pregatire pentru Duminica Floriilor.
Meniul este mai simplu, fara carne, iar o parte din bucate se dau de pomana celor aflati in lipsuri. Se evita lucrurile care „scot casa din ritm”: spalatul rufelor, batutul covoarelor, strigatele prin curte sau zarva nejustificata. Linistea devine, astfel, un fel de promisiune facuta atat celor vii, cat si celor plecati.
Exista si o regula nescrisa pentru situatiile cand cineva a trecut peste obicei din neatentie: se aprinde o lumanare pentru „sufletele nelinistite”, se face o mica milostenie si se roaga pentru pacea casei. Batranilor le place sa spuna ca traditia nu pedepseste orbeste; cainta sincera si o fapta buna, facuta pana la Paste, „indulcesc” raul.
O resto si pe aver rig
