Există și argumentul demografic. Satele se golesc. Tinerii pleacă, bătrânii rămân, casele se închid. Statul spune că vrea să susțină mediul rural, dar apoi pune presiune pe proprietăți mici, vechi, greu de întreținut. O scutire bine țintită ar transmite un mesaj clar: casa de locuit și gospodăria de bază nu sunt lux, sunt infrastructură socială.
Totuși, scutirea nu trebuie confundată cu lipsa obligațiilor. Dacă nu plătești impozit pe gospodărie, nu înseamnă că poți lăsa casa să se prăbușească peste drum, că poți arunca gunoiul pe câmp, că poți ocupa domeniul public, că poți astupa șanțul sau că poți ține animale în condiții insalubre. Facilitățile fiscale trebuie legate de gospodărie întreținută, nu de abandon.
Ar trebui evitată și ideea că toate taxele locale trebuie eliminate. Impozitul pe clădire și teren este una. Taxa de salubritate, apa, canalizarea, autorizațiile, amenzile sau alte taxe speciale sunt altceva. Serviciile publice costă. Gunoiul trebuie ridicat, drumurile trebuie reparate, iluminatul trebuie plătit. Dacă elimini tot, rămâi fără administrație locală funcțională. Discuția corectă este despre protejarea gospodăriei de bază, nu despre anularea oricărei contribuții.
Un model realist ar putea arăta așa: scutire pentru locuința principală din mediul rural și anexele necomerciale; scutire sau reducere pentru terenul din jurul casei până la o limită, de exemplu curte și grădină; impozitare normală pentru proprietăți suplimentare, terenuri mari, spații comerciale, case de vacanță și terenuri nelucrate ținute pentru speculă; compensare de la bugetul de stat către primăriile cu venituri reduse; verificare prin registrul agricol și rolul fiscal.
Registrul agricol ar putea fi folosit pentru a vedea natura gospodăriei: teren intravilan, curți-construcții, grădină, anexe, animale, folosință agricolă. Dar nu ar trebui creată o birocrație sufocantă. Dacă pentru o reducere de 80 de lei pe an pui omul să aducă 12 acte, ai ratat sensul măsurii. Primăria are deja multe date. Statul trebuie să folosească datele existente, nu să trimită bătrânii după adeverințe inutile.
Se poate ridica obiecția că impozitul pe proprietate este oricum mic la sat. Uneori este. Dar problema nu este doar suma. Problema este direcția. O gospodărie veche plătește impozit, gunoi, curent, apă, reparații, lemne, medicamente, drumuri. Fiecare sumă pare mică luată separat. Împreună, apasă. Pentru un pensionar cu venit redus, 200 sau 300 de lei pot însemna medicamente, lemne sau alimente.
O resto si pe aver rig
