Astăzi lucrez într-o fundație care sprijină copii din familii cu puține resurse. Toma este acum profesor, iar mama lui e bine, cu pași mici spre normalitate. Am văzut cu ochii mei cum o mână întinsă la timpul potrivit poate schimba o viață.
Și, în fiecare zi, când mănânc, îmi amintesc de pâinea aceea tare și de bilețelul care mi-a schimbat perspectiva. Lecțiile pe care le-am învățat atunci nu se șterg — rămân, tăcute, dar prezente, amintindu-mi mereu ce înseamnă empatia și responsabilitatea.
Aceasta este o poveste bazată pe informații fictive și nu trebuie luată ca atare. Este o poveste recreațională ca oricare alta, iar asemănările cu viața reală sunt pur întâmplătoare.
O resto si pe aver rig
