— Voi, care apăreți doar de sărbători și mă lăsați singură când sunt bolnavă.
Mirela a forțat un zâmbet, stingher, în locul oricărei scuze reale.
— Mamă, iar începi…
Dar tanti Maria a ridicat mâna scurt, tranșant, tăind orice încercare de a o întrerupe.
— Nu. Azi termin eu ce am de spus.
A deschis plicul cu mișcări hotărâte și, din el, a scos câteva acte notariale care au foșnit sec.
— Acesta este contractul final. Casa, curtea și toate terenurile au fost trecute pe numele lui Andrei.
Capul lui Andrei s-a ridicat brusc, ca și cum i-ar fi scăpat pământul de sub picioare.
— Mamă… ce?
Adrian a încremenit, cu buzele crăpate de uimire.
— Cum adică?!
— Exact cum ai auzit, a rostit bătrâna fără să clipească. Totul îi aparține lui.
Fața Mirelei s-a stins într-un alb neliniștit.
— Nu poți face asta!
Dar tanti Maria continua să vorbească, ca și cum anii adunați în tăcere și în așteptare s-ar fi revărsat acum, necruțător.
— Băiatul ăsta a avut grijă de mine cu salariul lui mic, în timp ce voi veneați doar când aveați nevoie de bani.
Adrian a făcut un pas înainte, încercând să scuture hotărârea mamei.
O resto si pe aver rig
