În sufragerie se așternuse o liniște grea, atât de densă încât părea că până și aerul evită să se miște.
Adrian și Mirela stăteau cu umerii încordați, privirea lipită de hârtii, fără să mai găsească un cuvânt care să iasă din gâtlejul strâns de teamă.
Bătrâna i-a privit pe amândoi pe rând, lung, cu ochi care nu mai tremurau de îngăduință.
— Sunteți foarte mândri de voi, nu-i așa?
Vocea ei, altădată blândă, se ascuțise acum, tăioasă, ca o lamă care desface adevărul.
O resto si pe aver rig
