Două zile mai târziu, m-au sunat din nou. Inima mi-a sărit o bătaie înainte să răspund, ca un reflex vechi de neliniște.
— Doamnă Natalia, am reușit să identificăm retragerile. Există camere video la majoritatea bancomatelor. Persoana care a efectuat operațiunile este… cunoscută de dumneavoastră.
— Știu, am spus încet, ca o concluzie la care ajunsesem cu mult înaintea lor.
O săptămână mai târziu, Andrei a fost chemat la audieri. Numele lui a căzut în liniște, ca o monedă pe gresie.
Nu mai era atât de sigur pe el. Umbra aroganței lui se spărsese brusc.
Nu mai râdea. Zâmbetul acela tăios, pe care îl știam pe de rost, dispăruse fără urmă.
Mama m-a sunat disperată. Îi auzeam respirația sacadată printre cuvinte.
— Natalia, ce ai făcut?! E fratele tău!
— A fost alegerea lui, am rostit, fără să ridic tonul. Mi-a luat timp să ajung la fraza asta. Când a ieșit, nu a mai fost cale înapoi.
O resto si pe aver rig
