Privirea i s-a schimbat. A coborât, apoi s-a întors la mine. Atunci am știut. Am înțeles.
— Mamă… ce ați făcut?
A lăsat ceașca jos, cu o grijă neliniștită, ca și cum orice zgomot ar fi putut sparge ceva mai mare decât porțelanul.
— Nu trebuia să afli…
Mi-am simțit inima căzând, undeva adânc, unde nu o mai puteam ajunge.
— Spune-mi.
A închis ochii…
Aceasta este o poveste bazată pe informații fictive și nu trebuie luată ca atare. Este o poveste recreațională ca oricare alta, iar asemănările cu viața reală sunt pur întâmplătoare.
O resto si pe aver rig
