Îmi amintesc limpede prima clipă când a pășit în casa mea.
Ținea un buchet mic de flori și afișa un zâmbet impecabil. Atât de impecabil, încât părea studiat.
M-a îmbrățișat scurt și a spus, cu o politețe perfectă:
— Doamna Elena, Adrian mi-a povestit atât de multe despre dumneavoastră.
În privirea ei, însă, nu era căldură.
Era o privire care evalua.
Mă cântărea din ochi, de sus până jos. Observa apartamentul modest, mobila veche, mileurile croșetate, fotografiile de familie așezate peste tot.
O resto si pe aver rig
