— Și am realizat că nu o mai port.
Mai mulți oameni aveau lacrimi în ochi.
Unii dintre cei care participaseră la batjocură în liceu păreau incapabili să-l privească.
— Vă iert, a continuat el. Nu pentru voi. Pentru mine.
Liniștea era absolută.
— Și înainte să plec, vreau să fac ceva.
Atunci a scos un dosar.
În ultimii ani, devenise fondatorul unei organizații care oferea burse și sprijin copiilor victime ale bullyingului.
Nimeni de acolo nu știa.
— Începând de anul acesta, organizația noastră va acorda anual o bursă unui elev din acest liceu care trece prin ceea ce am trecut eu.
În sală s-a auzit un murmur.
— Pentru că nimeni nu ar trebui să se simtă singur doar pentru că este diferit.
A înmânat documentele directorului liceului, care participa la reuniune ca invitat special.
Apoi a mulțumit și a coborât de pe scenă.
Fără dramă.
Fără scandal.
Fără răzbunare.
Doar cu demnitate.
Mulți au încercat să vorbească cu el după aceea.
O resto si pe aver rig
