Dar nu asta era intenția lui.
A cerut microfonul pentru două minute.
Curiozitatea din sală a devenit totală.
— Bună seara, a spus el. Probabil vă întrebați de ce sunt aici.
Nimeni nu a răspuns.
— Adevărul este că am aflat că toată generația a fost invitată. Mai puțin eu.
În sală s-a lăsat liniștea.
— Acum zece ani, lucrul ăsta m-ar fi distrus.
Câțiva oameni au coborât privirea.
— Aș fi crezut că problema sunt eu.
Vocea lui era calmă.
Fără ură.
Fără reproșuri.
— Dar în ultimii zece ani am învățat ceva important. Modul în care ești tratat de alții nu îți stabilește valoarea.
Nimeni nu mai mișca.
— Am venit în seara asta nu pentru că aveam nevoie de aprobarea voastră. Nu pentru că voiam scuze. Și nici pentru că voiam să mă răzbun.
S-a uitat în jurul sălii.
— Am venit pentru că am vrut să văd dacă eu mai port povara acelor ani.
A făcut o pauză.
O resto si pe aver rig
