Am realizat atunci că suferinţa unui copil se manifestă uneori prin acţiuni pe care adulţii le etichetează greşit. Emilia nu fura din răzbunare; ea construia punţi pentru cineva pe care încă îl iubea.
Am plecat de acolo cu o înţelegere mai complicată a responsabilităţilor mele: trebuie să vorbesc cu Emilia, să repar ce poate fi reparat, dar şi să recunosc părţile mele de vină. Nu totul poate fi rezolvat de o simplă explicaţie, iar unele noduri morale rămân deschise mult timp.
Urmează să caut soluţii practice pentru a proteja copiii vulnerabili şi pentru a oferi sprijin persoanelor rănite de separări legale — dar mai întâi trebuie să ascult povestea completă a copilului meu.
O resto si pe aver rig
