„Ești în siguranță acum. Suntem aici.”
Într-o marți, chiar înainte să ieșim la plimbare, am primit un apel de la un număr necunoscut.
Era avocatul Andreei.
„Clienta mea ar dori să se întâlnească cu dumneavoastră, în prezența mea. Are ceva important de spus.”
Am simțit un nod în gât, dar am acceptat.
Mărturisirea
Ne-am întâlnit într-o cafenea liniștită din centrul Bucureștiului. Andreea era vizibil schimbată: palidă, cu cearcăne adânci, mâinile tremurând. Avocatul a încuviințat din cap, iar ea a vorbit direct, cu voce joasă:
„Nu eu am rănit-o pe Maria. Dar știam. Și nu am intervenit.”
Mi s-a tăiat respirația.
„Cine?” am întrebat. „Cine i-a făcut asta?”
Cu lacrimi curgându-i pe obraji, Andreea a răspuns:
„Rareș. Partenerul meu. L-am cunoscut după naștere. Ne-am mutat împreună când Maria avea trei săptămâni. La început părea totul în regulă, dar când plângea, se enerva. Spunea că nu mai suportă. Prima vânătaie a explicat-o ca pe o greșeală. Apoi au urmat altele. Când i-am cerut să plece, a devenit violent cu mine. Mi-a fost teamă că ne va omorî.”
O resto si pe aver rig
