Dormeau câte patru ore pe noapte.
Mâncau covrigi reci și beam cafea ieftină din pahare de carton.
Încet, mașina își recapăta respirația.
Într-o sâmbătă dimineață, aproape două luni mai târziu, motorul a prins viață pentru prima dată.
Sunetul a spart liniștea atelierului ca o explozie ținută în frâu.
Omar a izbucnit în râs.
— Nu pot să cred… chiar ai avut dreptate.
Andrei a rămas nemișcat, cu mâna pe capotă, ascultând vibrația motorului așa cum îl învățase tatăl lui.
Ca pe o inimă.
În același timp, Bianca era prinsă cu alt proiect. O investiție mare, în nordul Bucureștiului, care îi sugea tot timpul și bugetul. Problemele au venit repede: autorizații întârziate, costuri care urcau necontenit, un partener retras în ultimul moment.
Într-o ședință apăsată, avocatul a menționat aproape din întâmplare:
— Apropo, atelierul ăla vechi pe care l-ați vândut… omul a început să-l renoveze.
Bianca nu și-a ridicat privirea din telefon.
— Foarte bine pentru el.
Trei săptămâni mai târziu, Adrian a intrat în biroul ei cu telefonul în mână.
— Cred că ar trebui să vezi asta.
Pe ecran rula un clip postat de un jurnalist auto. În imagini, atelierul vechi, luminat puternic, iar în centru — Mercedesul, aproape complet restaurat.
O resto si pe aver rig
