Praful era atât de gros, încât îi zgâria gâtul la fiecare mișcare. A tras prelate vechi, a mutat cutii sparte, a ridicat rafturi căzute, până când caroseria s-a lăsat descoperită aproape cu totul.
În fața lui era un Mercedes 300 SL, 1957.
Andrei s-a așezat pe un scaun ruginit și a rămas nemișcat câteva secunde, fără să clipească. Știa exact ce are în față. În România, asemenea exemplare erau rarisime. Câteva ajunseseră demult în colecții private din Europa și, după restaurare, valorau sute de mii de euro.
Și nu era doar rar. Era aproape întreg.
A deschis portiera cu grijă. Interiorul fusese mâncat de umezeală, însă bordul original încă trăia acolo. Motorul era la locul lui. Chiar și volanul păstra sigla neatinșă.
Cu palma pe capotă, Andrei a simțit ceva ce nu-l mai vizitase de mult: o tăcută, caldă speranță.
Au urmat săptămâni în care a lucrat fără oprire. La început, singur. Apoi, împreună cu Omar. Au adus generatoare, au refăcut strictul necesar la instalația electrică și au curățat, piesă cu piesă, fiecare colț de metal, fiecare șurub.
O resto si pe aver rig
