— evitarea de a rămâne în centrul atenției, mai ales când personalul se mișcă în jur;
— păstrarea echilibrului emoțional și a unei atmosfere armonioase;
— dorința de a se simți utili, nu „serviți” pasiv;
— comprimarea interacțiunii pentru a limita conversațiile de complezență.
În multe situații, pentru un introvert gestul nu este menit să impresioneze pe nimeni; este o strategie de autoliniștire și de organizare a propriului spațiu social.
Perspectiva extrovertului: a exprima căldură și sociabilitate. La polul celălalt, persoanele orientate spre exterior pot face același gest ca o extensie firească a plăcerii de a interacționa. Pentru ele, a lucra „umăr la umăr” cu chelnerul este o oportunitate de contact prietenos: zâmbet, schimb de replici scurte, un „mulțumesc” spus din mers. Motive tipice:
— construirea rapidă a unei legături cu personalul;
— exteriorizarea prieteniei prin acțiune, nu doar prin cuvinte;
— bucuria de a funcționa „în echipă”, chiar și pentru câteva secunde;
— consolidarea imaginii de om atent la ceilalți.
Pentru un extrovert, gestul vine mai curând din apropiere și energie socială decât din nevoia de a reduce tensiunea.
O resto si pe aver rig
