Înainte să mai apuce să spună altceva, au sosit paramedicii. L-au consultat imediat și au decis să-l ducă la spital pentru investigații. Am mers cu el.
În salon, după ce medicii s-au asigurat că nu suferise degerături grave, a început să vorbească mai clar.
Mi-a povestit că în urmă cu două zile rămăsese singur acasă. Tatăl lui ieșise, iar Andreea era plecată la serviciu. Căutând încărcătorul tabletei, deschisese din greșeală un dulap din biroul lui Cătălin.
Acolo găsise un telefon vechi.
Curiozitatea l-a făcut să-l pornească.
— Era fără parolă, mi-a spus.
Pe telefon erau sute de mesaje.
Nu înțelesese mare lucru din ele, dar văzuse numele tatălui său și multe discuții despre bani.
Mulți bani.
Unele mesaje vorbeau despre datorii, altele despre credite și despre faptul că banca urma să execute casa dacă anumite sume nu erau plătite urgent.
— Tata a intrat în cameră și m-a văzut cu telefonul în mână.
— Și ce a făcut?
Matei și-a coborât privirea.
— S-a speriat foarte tare.
Nu părea răspunsul unui copil care descria un om furios.
Părea răspunsul unui copil care descria un om disperat.
În următoarele ore, polițistul Radu a ajuns la spital. A discutat cu mine, apoi cu Matei, în prezența unui psiholog.
Între timp, Andreea și Cătălin continuau să sune.
N-am răspuns.
Spre seară, adevărul a început să iasă la suprafață.
Cătălin era îngropat în datorii. Casa luxoasă, mașina nouă și viața pe care o afișa în fața tuturor erau construite pe credite pe care nu le mai putea plăti.
O resto si pe aver rig
