Indiferent din ce unghi ai privi, rămâne întrebarea grea: cât poți cere unei mame care tocmai și-a îngropat copilul? Și cât poți aștepta de la o noră care își duce, la rândul ei, propria cruce, cu doi copii mici la masă?
Elena nu își revendică dreptatea absolută. Insistă însă că fiecare familie își cunoaște propriile limite, iar a le recunoaște nu înseamnă neapărat a iubi mai puțin, ci, uneori, singura cale de a putea merge mai departe.
Pe dedesubt, firul e același: o pierdere care a scurtcircuitat totul, o hotărâre dificilă care a împărțit oamenii în tabere și o femeie care preferă să fie sinceră, chiar cu riscul de a fi condamnată, decât să rămână prizoniera a ceea ce alții cred că „ar trebui”.
O resto si pe aver rig
