Dintr-o dată, femeia s-a întors cu o privire de foc. „Dacă iei un pumn de praf de stele și îl transformi în umbră, poate că ai început să îți dai seama”, a spus ea cu hotărâre. „Dar fără empatie și respect, nu vei fi niciodată un ofițer adevărat.”
Provocarea ei l-a făcut să se întrebe ce ar trebui să facă pentru a demonstra că regretul este mai mult decât două cuvinte aruncate în vânt. O voce interioară a continuat să-l bântuie pe viitorul lui. Acea voce îi spunea că aveau nevoie să se vindece împreună.
Și în acea instanță, Andrei s-a hotărât să își schimbe viața. După ce a umilit-o pe marginea drumului în fața tuturor colegilor, ofițerul care se credea de neclintit a aflat prea târziu că femeia tăcută în uniformă militară era comandantul care îi purta în inimă lecția pe care nu-i plăcea să o audă. Aceasta era o oportunitate de a răscumpăra nu doar demnitatea sa, ci și buna voință a celor din jur.
O resto si pe aver rig