Zilele au trecut și în fiecare dimineață se întreba dacă va avea curajul să se confrunte cu prăpastia greșelilor sale. Totuși, o noapte, a avut un vis. În visul său, femeia în uniformă îi spunea: „Fii mai bun decât ai fost. Toți avem o poveste, dar numai cei curajoși au puterea de a îndrepta greșelile.”
Pândind în tăcere, Andrei s-a trezit cu dorința de a fi mai bun, dar realitatea părea să fie teatrul unei glume amare.
Cu inima apăsată, a mers din nou la muncă, dar de data asta ceva era diferit. Nenumărați colegi din unitate l-au privit cu o milă pe care nu o înțelegea și, chiar când s-a așezat la masa de lucru, a simțit că ceva dramatic urma să se întâmple.
Femeia în uniformă a trecut pe lângă el fără să-l salute, iar acest lucru l-a cutremurat. Erau zile mari, dar voia să iasă din sine.
Abia când era față în față cu ea, a simțit nevoia să își ceară scuze. „Îmi pare rău… pentru tot ce am făcut”, a murmurat Andrei, dar ea a schimbat privirea, precum o stea care dispare pe cer.
„Îmi pare rău, dar nu pot să te iert așa ușor, Andrei. Trebuie să ții minte că cuvintele au puterea de a distruge. Câteodată, păcatele sunt mai adânci decât cicatricile pe care le lăsăm.” Aceste cuvinte i s-au băgat adânc în suflet, iar Andrei a simțit cum lipsa de respect față de ea pătrundea și mai adânc.
A avut în sfârșit forța de a se uita în ochii ei, să își ceară iertare. Dar cum să o facă fără a-și rupe inima?
O resto si pe aver rig
