În satele românești, masa de Paște nu era completă fără drob de miel, un preparat cu gust bogat și arome îmbietoare, făcut cu grijă de gospodine după rețete transmise din generație în generație. În trecut, totul se făcea cu ingrediente proaspete, de la mielul crescut în gospodărie, până la verdețurile culese din grădină. Fiecare gospodină avea propriile secrete pentru a obține un drob fraged, bine legat și plin de savoare.
Bucătăria de la sat avea un farmec aparte – mirosul de ceapă verde și mărar proaspăt umplea casa, iar prapurul spălat cu grijă în apă rece era întins pe o tavă din tuci, pregătit să învelească umplutura aromată. Nimic nu se irosea, fiecare ingredient era valorificat cu pricepere, iar drobul nu era doar un preparat gustos, ci și o tradiție respectată cu sfințenie.
O resto si pe aver rig
