Și totuși, în mijlocul acestei armonii simple, se simțea și fragilitatea lucrurilor. Fiecare clipă de bucurie părea, paradoxal, și mai prețioasă tocmai pentru că știm cât de repede pot trece zilele. Elena era conștientă de aceeași realitate care o făcea să își strângă puțin sufletul de fiecare dată când își imagina viitorul — nu din teamă, ci din dorința de a păstra cât mai mult din aceste clipe pentru zilele ce vor veni.
Leo continua să râdă, absorbit de joaca lui, neștiutor de orice altceva în afară de prezent. Era un copil complet dedicat momentului — un model al inocenței care face ca totul în jurul lui să pară mai luminos. Fiecare obiect de joacă era o provocare, fiecare prieten un acompaniator de aventuri efemere, dar memorabile.
Apoi, fără
Aceasta este o poveste bazată pe informații fictive și nu trebuie luată ca atare. Este o poveste recreațională ca oricare alta, iar asemănările cu viața reală sunt pur întâmplătoare.
O resto si pe aver rig
