Nu am căutat senzaţionalul. Am vrut doar să ştim adevărul şi cum ne afectează acesta viaţa comună. Biruinţele mici care ne aduseseră împreună — loialitatea, grija, rutina comună — au devenit terenul pe care am construit întrebări noi.
Întâlnirea cu străinul a pus în mişcare o serie de decizii şi conversaţii care aveau să ne testeze relaţia, dar şi să ne reamintească că trecutul nu dispare pur şi simplu — el cere de multe ori curajul de a fi privit în faţă.
Ne-am trezit obligaţi să regândim cine suntem, împreună şi separat.
O resto si pe aver rig
